SCURT ISTORIC AL COMUNEI VALEA CHIOARULUI

 

 Asezata in partea de S, SV a judetului Maramures si strabatuta de raul Barsau, Valea Chioarului este o comuna de marime mijlocie, de tip rasfirat, care adauga la profilul agricol si functii industriale miniere.  

 

 Comuna Valea Chiorarului are in componenta sa urmatoarele sate, in ordinea atestarii lor documentare:  

 

 Mesteacan - atestat documentar in anul 1424, incorporat in comuna in anul 1968;  

 

 Varai - atestat documentar in anul 1456;  

 

 Curtuiusu Mare - atestat documentar in anul 1566;  

 

 Fericea - atestat documentar in anul 1603  

 

 Durusa - atestat documentar in anul 1733.  

 
Prima atestare a localitatii are loc in anul 1405, cand satul era cunoscut cu numele de Gawra, desi existenta vietii pe aceste meleaguri este confirmata cu mult inainte, din Neolitic (1700 i.Hr.) si Epoca Bronzului (800 i.Hr.), prin obiectele gasite in urma sapaturilor arheologice.Apartinand Tarii Chioarului, localitatea isi poarta numele cu care a fost atestata pana prin 1932.Scrierile vremurilor nu-l noteaza insa intotdeauna la fel.Astfel intalnim Gawra (1561), Pauza-Gaura(1603), Gauora (1647), Gaure(1850), Gaiera-Gaura(1854).Desi neplacuta, vechea denumire a satului provine de la modul in care se intra in sat dispre Mesteacan – printr-o gaura in piatra. Numele actual se leaga de cetatea careia a apartinut satul – Cetatea Chioarului- si denumirea maghiara a acesteia Kovar (in traducere insemnand Cetatea de Piatra).
 

 
Anul 1555 a adus stingerea familiei Dragffi, -deci a conducatorilor autohtoni- si o noua stapanire, maghiara. Aceasta isi va exercita puterile multe secole cerand daruri si dijme care faceau de-a dreptul imposibila viata romanilor. Asa o va cunoaste si Mihai Viteazul care in 1600 trece prin Valea Chioarului urmarit de generalul Basta. In ciuda conditiilor grele de viata si a unui numar infirm de locuitori (15 supusi si un libertin in 1603, deci cam 16 familii), de-a lungul timpului satul reuseste sa se dezvolte si sa tina piept asupritorilor.Pe la 1700 in incercarea de a scapa de iobagie, haiducul Pintea Grigore gaseste aici o ascunzatoare sigura in locul numit azi “La casa Pint'ii”. Revolutia de la 1848 a lasat urme adanc infipte in constiinta chiorenilor.Doi dintre sateni, Costin Gheorghe si Costin Grigore, au fost spanzurati pe “acasta” (spanzuratori) din dealul Mesteacanului.Satul a fost ars in intregime.
 

 

 Dominatia maghiara s-a sfarsit doar in 1918 si a revenit pe patru ani (1940-1944)  

 
Satul si locuitorii n-au stat pe loc.Dezvoltarea s-a realizat si astfel avem de-a face cu o localitate care poate prezenta interes din mai multe puncte de vedere.Dintre obiectivele turistice ale satului un loc important il ocupa biserica din lemn construita in 1846. In fata ei se afla monumentul inchinat lui Mircea Viteazul in 1994.La iesirea din localitate este amplasata exploatarea miniera de bentonita sodica unica in tara.Mai pot fi admirate peisajul satului si constructiile.Echipa de dansuri a scolii si costumele dansatorilor, tesaturile si cusaturile realizate de femei pot constitui un punct de atractie pentru vizitatori.Foarte apreciate sunt produsele culinare specifice, nu numai satului ci intregii zone.E vorba de “placinta crata” si “horinca de prune”.